Oltea Șerban-Pârâu
După ce mi-am conturat în minte nevoia unui astfel de proiect, după ce am ajuns să construiesc, cu sprijinul multor parteneri, programul unei prime ediții cu o aură inițiatică, atât pentru mine, care nu mai abordasem acest instrument ca muzicolog, cât și pentru tânărul organist Vlad Vișenescu, pentru care este un prim tur de forță de o asemenea anvergură, m-am întrebat când am văzut și auzit eu pentru prima dată pe viu o orgă de biserică.
Un copil dintr-o familie ortodoxă din Bucureștii anilor 70 avea puține șanse să intre într-una dintre cele câteva biserici catolice sau evanghelice din capitală în timpul unei slujbe, astfel încât să audă și respectiv să vadă o orgă în contextul ei liturgic. Iar în vacanțele care mă duceau automat la Sinaia, Constanța, Mangalia sau la bunici, la Tulcea, șansele de a vedea o orgă erau mai mici decât cele de a vedea o moschee.
Probabil că văzusem orgile de la Ateneu și de la Sala Radio, dar aceea este o altă poveste. Prima dată am văzut și auzit o orgă într-o biserică la Viena, la Sfântul Ștefan, când aveam 10 ani.
Sunetul hipnotizant al instrumentului și statura maiestuoasă a acestuia mi-a rămas în memorie și șansa a făcut ca în aceeași călătorie de vară să văd orga Domului din Koln, pe cea a Catedralei Notre Dame din Paris, pe cea din Catedrala San Pietro din Roma, pe cea a Domului din Florența sau pe cea din Catedrala San Marco din Veneția.
De atunci, am văzut multe orgi, în multe săli de concerte din lume, orgi istorice, orgi moderne, imense, unele construite în anul 2018, orgi în biserici de cele mai diferite anverguri, chiar o orgă fabuloasă într-un mare magazin universal din Philadelphia, construită acolo de un milionar american care iubea acest instrument.
Acea amintire din copilărie a periplului european marcat și de prima mea întâlnire, mică elevă pianistă, cu o serie de orgi celebre, stătea ascunsă undeva, aștepta să fie reînviată și să genereze o întrebare care își aștepta răspunsul. Mulți dintre copiii din România de astăzi nu știu că, poate, trăiesc într-un oraș în care există cel puțin o orgă într-o biserică, pe care dacă o auzi atunci când cântă cineva la ea, ai senzația clară că plonjezi într-o altă dimensiune.
Turneul “Orgile României”, la prima lui ediție, este o invitație și încearcă să ofere un răspuns acestor copii pe care bunicii lor poate îi vor aduce la concert. Intrarea este liberă. Iar la orgă cântă un tânăr de 20 de ani, care a terminat liceul la București și acum se inițiază în tainele orgii la Salzburg.
